28 octombrie 2009

11 octombrie si nostalgii de mireasa

Azi am putin timp liber si am zis sa-mi trag putin sufletul si stand in pat lungita mi-am adus aminte ca duminica asta este 11 octombrie.Ahhhh si m-a cuprins asa o nostalgie...Acum un an pe 11 octombrie 2008, doi oameni isi legau pentru totdeauna destinele, in fata lui Dumnezeu.La biserica Boteanu s-a adunat multa lume, cu mic , cu mare, cu tanar si batran sa le fie alaturi celor 2 suflete care urmau sa primeasca Sfanta taina a cununiei religioase.Slujba a fost una de vis, corul si cei 2 preoti au cantat dumnezeieste, emotiile au fost foarte mari si stresul pe masura.Dupa biserica a urmat o petrecere superba la un restaurant din capitala, petrecere unde s-a mancat, s-a baut si s-a dantuit pana in zori de ziua.
Imi aduc aminte cat de mult am pregatit nunta asta, cata informare, cate vizite pe la diverse targuri de nunti, cati bani cheltuiti si cat stres!!
In ziua nuntii s-a petrecut totul atat de repede ca as mai vrea sa fiu mireasa inca de 100 ori macar ca sa pot trai asa cum se cuvine acea bucurie.Fireste ca au existat si momente ce mi-au lasat un gust foarte amar dupa nunta: rochia pe care atat de mult am asteptat s-o imbrac s-a ars la nunta si nu am apucat bine sa ma bucur de ea, valsul mirilor pentru care am luat atatea lectii si am dansat atatea zile acasa, s-a stricat cumva datorita unui fraier de chelner care s-a impiedicat de trena rochiei mele, a cazut pe jos si m-a tras si pe mine dezechilibrandu-ne si facandu-ne sa pierdem ritmul valsului pentru oarece momente, am crezut ca oamenilor apropiati , respectiv familiei, nu trebuie sa le cautam  "in coarne",  ci frumos ar fi sa ne fie de ajutor si sa ne ocupam de restul invitatilor mai putin apropiati noua, dar...se pare ca cei mai dificili si cei care ne-au creat cu adevarat probleme la nunta au fost tocmai acestia din neam, momentele naspa pe care ni le-au facut nasii si cu neamul nasului, nasi de doi lei i pe care ni i-am ales ( bliaxx ).Dar momentele astea urate vor disparea cu timpul si pentru totdeauna in sufletul meu vor ramane clipele in care am fost cea mai frumoasa femeie din lume, clipele in care D. era atat de emotionat, clipele in care Ayan era si el prezent cu noi acolo la intreaga petrecere ( eram insarcinata in 5 saptamani ), clipele in care pentru o zi ni s-a acordat toata atentia si dragostea din lume, clipe in care noi am fost buricul pamantului.
Daca ar fi sa mai fac o data nunta nu as vrea sa mai repet decat momentele de la restaurant si anume momentele in care cu adevarat m-am relaxat si m-am simtit mireasa.Asa ar trebui sa faca toti viitorii miri, sa se bucure din plin de ziua nuntii lor, zi care tine super putin, sa nu-i intereseze absolut deloc ce spune fiecare invitat ( niciodata nu o sa poti impaca si capra si varza ) si sa traiasca la intensitate maxima absolut tot ce se intampla in acea zi.
De curand am fost la o nunta si am fost toata ziua extrem de nostalgica, mi-e dor sa mai fiu mireasa , mi-e dor de D. sa-l vad mire, atat de frumos imbracat si cu ochii cei verzi sclipindu-i de emotii, mi-e dor sa mai dansez valsul mirilor inca o data, mi-e dor de fata fericita a lui D. cand m-a rascumparat dupa ce am fost furata, mi-e dor sa mai arunc buchetul, sa mi se scoata voalul si sa intru in randul femeilor maritate, mi-e dor de tot ce a insemnat nunta noastra minunata, intr-un cuvant mi-e dor de acel 11 octombrie 2008.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu