3 hoteluri - recomandare

Porumbelul albastru

Primarul Parisului era foarte ingrijorat in privinta invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum sa-i alunge din oras. Intregul Paris era plin de rahat de porumbei.
Parizienii nici nu mai puteau calca pe alei, nici sa conduci nu mai avea niciun haz.

Costa o avere sa tot curete  strazile si trotuarele.
Intr-o zi intra in primarie un om care-i face primarului o oferta.
„Iti pot scapa frumosul oras de plaga columbeasca fara nicio plata,dar trebuie sa promiti ca nu-mi vei pune nicio intrebare.Sau, imi poti plati un milion de euro si sa-mi pui o intrebare.”
Primarul cântari oferta si o accepta rapid.
A doua zi, omul se catara in vârful Turnului Eiffel, isi descheie redingota si elibera un porumbel albastru.
Porumbelul albastru dadu de câteva ori din aripi si apoi se pierdu in inaltul cerului parizian.
Toti porumbeii din Paris au vazut porumbelul cel albastru si s-au adunat in aer in urma acestuia.
L-au urmat cu totii intr-un nor urias spre Rasarit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a intors complet singur la omul ce-l astepta inca in vârful Turnului Eiffel.
Primarul era in extaz. A considerat ca omul si porumbelul albastru auinfaptuit o adevarata minune scapând Parisul de plaga porumbeasca.
Desi omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a inmânat un cec cu un milion de euro si i-a spus ca, intr-adevar, voia sa-i puna o intrebare.
 Chiar daca s-au inteles ca nu-l costa nimic pentru curatarea orasului, se hotarâse sa plateasca un milion pentru a putea pune o INTREBARE.
Omul accepta banii si-l invita pe primar sa-i puna UNICA intrebare.
Primarul intreba:Aveti si un tigan albastru...???

Caracterul la romani

Cum se formeaza caracterul la romani?

1. Prima poezioara pe care o invatam este... "Catelus cu parul cret"...care ne invata: "Fura rata din cotetz / Si se jura ca nu fura..."

 

2. a doua poezie semnificativa pe care o invatzam este... "Mioritza"...care ne invatza ca doi romani invidiosi se asociaza si-l omoara pe al treilea care era cel mai productiv in domeniul lor de activitate...

 

3. a treia poezie semnificativa pe care o invatzam este... "Luceafarul"...care ne invatza ca tanara romanca de maritat il aduce pe geniul roman in pragul sacrificiului suprem dar il prefera pe un viclean baiat din flori si de pripas...

Adam si Eva sunt izgoniti din rai.

 La plecare, ei intreaba:

- Doamne, cine va spala vasele?

 Dumnezeu le spune :

- Va voi pune la o incercare. Va veti sui intr-un copac si voi da drumul la o pisica salbateca sa va chinuie. Cine va vorbi primul, acela va spala vasele toata viata. Zis si facut. Vine pisica si se urca pana la Eva, o zgaraie pe picioare, o musca, Eva, nici un cuvant. Trece pisica la Adam. Il zgaraie pe picioare, il musca, se ridica mai sus si observa intre picioare doi motocei. Pisica incepe sa se joace cu ei si la un moment dat, observa ca un soricel ce era ca mort, incepe sa se miste si sa creasca. Si-a luat atunci pozitia de asalt, dar cand sa sara, Eva a urlat:

- Zât! Fir-ai a dracului!

De atunci a ramas lege: femeia spala vasele!!!

Sfanta Teodora din Vasta - Grecia

Biserica Sfânta Teodora din Peloponez, localizată în aşezarea Vasta-Grecia, este una dintre cele mai minunate bisericuţe din lume, fiind unică prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidită pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au îmbrăţişat-o şi au strâns-o la piept, însă fără a o deteriora. 

 

 

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, în prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuţa aşezare din Arcadia, este cunoscută lumii întregi pentru "miraculoasa bisericuţă" a Sfintei Teodora de Peloponez.

 

Biserica Sfânta Teodora din Peloponez - biserica din care au crescut copaci

 Această Sfântă a vieţuit în secolul al XI-lea,  în vremea măreţului Bizanţ.

  Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora a fost nevoită să-şi apere, după puteri, satul, însa, ca femeie, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsă din oaste, Teodora s-a deghizat în soldat şi a intrat în rândurile luptătorilor.

Din rânduiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravieţuit luptei. Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: "Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci."

 

Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a sş adormit în Domnul Sfânta. Bisericuţa din piatră a fost construită de localnici undeva între secolele X-XII.

Legendele locului mărturisesc cum că un râu al zonei şi-a schimbat traseul, ajungând astfel să treacă chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au început să crească din acoperişul bisericii, ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici sub tavan şi nici pe lateralul clădirii. Sute de ani au trecut, însă rădăcinile tot nu se văd.

 

 

Astăzi, pe acoperişul bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se află un număr de 17 copaci uriaşi. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru. Mulţi dintre copaci au o greutate de peste o tonă Totuşi, deşi acoperişul bisericuţei este subţire, fără nici o întăritură specială, rezistă ca prin minune. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul îşi mărturisesc neputinţa de a explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica. 

Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul Sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată. 

 

 

 

Se întâmplă adesea ca Sfânta Teodora de Peloponez să fie confundată cu Sfânta Teodora din Alexandria, care îmbrăcându-se în haine de bărbat a intrat şi s-a nevoit într-o mănăstire de călugări. Şi-a luat numele de Teodor. O femeie l-a acuzat pe "Teodor" că a lăsat-o însărcinataă iar Sfânta a tăcut, pentru a nu crea sminteală. Pentru mai multe, să citiţi viaţa Sfintei Teodora din Alexandria.

 Ce spun oamenii de ştiinţă despre minunea din Vasta ?

 În anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s-a prezentat un raport geofizic asupra bisericuţei din Vasta. Cercetători de la Universitatea din Patras au venit special în Vasta pentru "a studia" minunea. Bisericuţa se află atât în purtarea de grijă a Arhiepiscopiei locului, cât şi sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare naţională.

 

 

 Minunea este evidentă: rădăcinile celor 17 copaci imenşi nu se văd pe nicio parte. Acoperişul are o grosime de doar câţiva centimetri, pereţii sunt şi ei din piatră, fără crăpături sau găuri. Rădăcinile nu se văd nici în interior, nici în afară. Datorită acestora, micuţa clădire se află sub o imensă presiune, în timp fiind necesare unele restaurări, dar minore, şi mai ales din cauza curiozităţii unora lipsiţi de experienţă, care au încercat "să înţeleagă" misterul. Intervenţiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, însă mult prea puţin.

  S-a hotărât să se facă un test cu ultrasunete, pereţii urmând a fi analizaţi bucăţică cu bucăţică. Rezultatul cercetărilor au oferit cercetătorilor răspunsurile necesare pentru a primi aprobările necesare restaurarii în întregime a monumentului. S-a văzut cum rădăcinile se scurg prin firişoarele de spaţiu rămas liber între pietrele zidurilor, până în pământ. Zidurile se află într-o permanentă tensiune, iar clădirea a devenit "un corp viu".

 

 

 

Mărturiile arheologilor rămân însă şi ele la aceeaşi concluzie: aceasta este o minune, unică în lume şi încă inexplicabilă, cum rădăcinile au putut urma această cale  şi cum bisericuţa şi acoperişul sunt neatinse.

Loukas Constantin, geolog: "Nu există explicaţie din partea geologiei. Este vorba de o minune continuă." (1987)

Gheorghe Raptis, silvicultor: "Întregul fenomen depăşeşte orice explicaţie logică, firească şi ştiinţifică a omului." (1992)

Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vânturile care suflă acolo au puterea să dezrădăcineze arbori, se înţelege clar cu ce mare putere apasă cei 17 copaci asupra acoperişului." (1986)

 

Elena Stavrogiannis, arhitectă: "Fenomen inexplicabil ştiinţific. Puterea greutăţii şi a vânturilor ar fi trebuit ca, datorită poziţiei bisericuţei, dar şi datorită construcţiei provizorii a acesteia, şi ţinând seama şi de vechimea ei, să ducă la distrugerea sa. Însă ea a rămas în picioare de atâtea secole, fără stricăciuni serioase." (1993)

 

 

 

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Întreaga creştere, existenţă şi viaţă a copacilor de pe acoperişul bisericuţei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeşte, depăşeşte orice raţiune şi explicare firească a omului. Aceasta arată o însuşire rară: intervenţia lui Dumnezeu pentru făptura Lui, săvârşirea minunii."

 

Makrigiannis, geolog: "Şaptesprezece uriaşi sprijiniţi pe nimic. Toţi aceşti arbori imenşi sunt înrădăcinaţi pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperişul gros de câţiva centimetri! Cea mai mare surpriză ne aşteaptă înăuntru. Nicio rădăcină cât de mică nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crăpătură care să se datoreze lor! Atunci când vântul bate printr-un copac uriaş al bisericuţei, rădăcinile lui formează nişte pârghii atât de puternice, încât micul aşezământ ar trebui să se dărâme imediat. Ca geolog, sunt în măsură să ştiu foarte bine că zidurile s-ar fi crăpat şi s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atât mai mult că sunt şaptesprezece." (1993)

 

 

 

 

Scrisoarea a III-a

Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar pe el,   Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:   "Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".   "-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."   "-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour". Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,   Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare   La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5. Si din el coboara Mircea, in bermube si opinci.   Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,   Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,   Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil: "-Tu esti Mircea?"    ..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,   Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.   Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,   Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!   Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..." "-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".  Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.  Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip   Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,   Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.   "-Baiazide, sti ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,   Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.   Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,   Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"? "-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,   Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?  Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,   Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret   Ca am fost in multe lupte : Varna , Bilist sau Oituz..." "-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"?? ""-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,   Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi". "-Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,   Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.   N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,   Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.   Dar, de asta ti-e dorinta, maine  ne vedem la lupta,   Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".   Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.   Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.   Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:   "Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"... Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,   Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.   Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,   Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!   Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta   Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.   "-Baiazid , hai sa ne batem....!! , Unde esti, de ce nu vii?" "-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.   Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."   Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.   "-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,   Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...   Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.   Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...   Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.   Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.   Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:   "Turcii l-au vazut de Mircea si-au facut pe ei de frica"...